“In primul rand, regret ca am plecat de la Casa Ray, pentru ca perioada de viata petrecuta acolo a fost ca in povesti. Nu imi aduc aminte in alta parte sa fi avut o copilarie mai frumoasa ca la Casa Ray. Pe langa asta, am aflat si despre Dumnezeul meu.....ce a facut El pentru mine, si cat ma iubeste. Cuvintele acestea le spun din inima!”

                                                            Mihail Pastravanu

          “Acum am 21 de ani si momentan locuiesc in Anglia, dar imi aduc aminte ca era o zi frumoasa din vara anului 2001, cand impreuna cu fratele meu mai mic, Petru Sandu, am intrat pe portile Casei Ray. Nu stiam ce ne va astepta, dar inca din prima zi am simtit o primire calduroasa. Aveam doar 7 ani, dar traisem atat de multe intamplari inainte, incat simteam ca sunt matur si ca nu mai sunt copil. Dar aici am invatat sa dau curs copilariei si am invatat ce inseamna joaca, munca, scoala dar ce e cel mai important am invatat sa fiu om cinstit, sa iubesc pe cei care au nevoie de iubire, sa ajut pe cei ce au nevoie de ajutor...si nu in ultimul rand aici L-am cunoscut pe Tatal orfanilor, Cel care nu uita de mine oriunde as fi. Nici de tine!

          Ca in orice familie, am avut greutati, suparari, dar mereu au aparut persoane carora le pasa de mine si ma iubeau. In incheiere doresc sa multumesc tuturor celor care au contribuit la cresterea mea, atat celor pe care ii cunosc cat si celor pe care nu ii cunosc. Am un citat care mereu ma face sa-mi aduc aminte cu drag de copilaria petrecuta la Casa Ray: "Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat, ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu."

           “Ceea ce pot sa spun este faptul ca daca nu as fi fost la Casa Ray, nu L-as fi cunoscut pe Isus si acum mai mult ca sigur as fi fost pierdut! ”

                                                            Cristi Ursache

          “Deși părinții mei m-au abandonat si m-au lăsat orfana, Dumnezeu a avut grija sa îmi mai dăruiască inca o șansa si o noua familie: "Tata Mihai si Mama Tatiana. "

          Cu toate ca ei nu au avut nici o obligație sa crească copii altora, au facut-o, si nu numai cu doi,trei ci cu multi alții. Ne-au oferit un viitor! Eu una acum am famile, am ajuns la casa mea si am putut să-mi realizez propria familie cu cele învățate de la Casa Ray! Casa Ray a fost casa mea si va fi casa mea!

          Imi aduc aminte ca am fost neascultătore uneori si credeam ca viața e roz si spusele mamei si a tatei erau in vânt pentru mine, insa acum eu aplic invataturile lor  in viața de zi cu zi. Dacă nu învățam acolo tot ce trebuie sa știe o femeie in gospodarie si cum să-mi croiesc singura drumul in viața , poate azi nu realizam nimic si cine știe pe unde as fi fost, dar cu ajutorul persoanelor dragi de la Casa Ray am reușit sa îmi cladesc un viitor!

         “Imi pare bine ca am crescut la Casa Ray! Ma bucur ca acolo am fost educat si ca am putut deveni un OM in viata.”

                                                            Mihai Slavu

          Februarie…in sfarsit ultima luna de iarna!

          Luna februarie a inceput cu un eveniment foarte imbucurator pentru noi. Alexandru, unul din baietii nostri, de 18 ani, a decis sa isi lase viata condusa de exemplul Domnului Hristos.

          Am fost foarte bucurosi si cand am fost vizitati de Georgeana si Diana, doua fete care au crescut la Casa Ray. Ele au venit sa isi viziteze cei doi frati, Vlad si Cristian, care sunt inca la central nostru. Georgeana are doua fete, iar Diana un baietel, ele au venit impreuna cu copiii. A fost o mare bucurie pentru toti sa ne revedem.

          Virozele care au umplut tot orasul nu ne-au ocolit nici pe noi. Ana si Ciprian au avut nevoie chiar de internare, iar alti patru copii (Laura, Nicu, Doina, Constantin) au avut tratament acasa, cu greu reusind sa treaca peste raceala.

          Am intrat in anul nou cu bine, sanatosi si voiosi toti angajatii,  toti voluntarii si toti copiii de la Casa Ray.

          Prima zi a anului, liceenii caminului au petrecut-o la familia unde au stat la trecerea dintre ani. Acolo au jucat jocuri si au avut parte de discutii interesante, si sfatuire din partea unei fete care a crescut la noi la camin, dar acum are familia ei.

          Zapada multa nu prea am avut iarna aceasta, a nins doar cateva zile si imediat s-a topit. Totusi cand a fost zapada, copiii au profitat si s-au jucat cu mare placere.

          Dumnezeu ne-a aratat inca de la inceputul anului cum se ingrijeste de copiii Lui. Am primit din Elvetia niste lipii din care bucataresele noastre au putut face shaorma, lucru care i-a bucurat foarte mult pe copii. Ei sunt recunoscatori ca au ce manca.

            In perioada post revolutionara, o problema foarte apasatoare si stringenta era problema copiilor abandonati, care erau inghesuiti in orfelinatele de stat in conditii greu de imaginat.

            Dupa revolutia din 1989 cand s-a facut o deschidere catre occident si nu numai, credinciosii din Romania au intrat in legatura cu diferite organizatii umanitare, biserici, misionari, oameni de bine.

            Odata cu aceste dialoguri s-a nascut si perspectiva ajutarii, imbunatatirii acestui segment, copiii orfani.

            Astfel in 1992 au venit in Romania grupuri precum Ost-West Express din Elvetia, condus de Bert Adam Posthumus, dar si din America, Pastorul Robert Frazier, interesat sa faca cat mai fericiti copiii din orfelinatele din Romania.

            In aceste contexte se naste dorinta ca si in zona Neamtului sa se deschida un camin pentru copiii. Initiativa apartine Pastorilor Mihai Gavril, Nelu Crasmariu si Florin Livada.

            Din nou un suflet chinuit..datorita iresponsabilitatii parintesti.

            Acest baiat s-a născut la data de 14.01.2003, in Piatra-Neamt.

            El provine dintr-o familie legal constituita dar descompletată prin despărţirea părinţilor. Mama a părăsit domiciliul si mai are patru copii dintr-o relaţie de concubinaj si astfel, el a fost dat in grija tatălui.

            Acesta lucra ca cioban si locuia intr-o anexa netencuita, dotata cu o soba din fier, un pat si o masa, anexa care era proprietatea şefilor tatălui lui.

            Locuind la stana, tatăl nu s-a putut ocupa de educaţia fiului sau.

            In momentul in care a ajuns la Casa Ray, bietul baiat nu stia sa scrie, sa citească, nici măcar sa numere pana la 10 sau sa diferenţieze culorile, cu toate ca avea deja 8 ani.

           S-a născut la data de 10.05.2005, in Roman, si provine dintr-o relaţie in afara căsătoriei, nefiind recunoscuta de către tata. Din pacate viata nu i-a suras fiind abandonata de mama in spital imediat dupa naştere.